Mâhnitul Demon singuratic Peste pământ zbura tăcut Şi fruntea lui ca de jăratic Îşi amintea despre trecut Când în lumina orbitoare Ca heruvim el strălucea Şi când cometa călătoare Schimba cu el o sărutare Şi-alintător îi suradea. Când dintre neguri de vecie Setos de-a şti sta urmărind Toţi aştri-n caravană vie Prin necuprinsuri pribegind. Şi …