Intr-o noapte-ntunecoasă, istovit, ședeam la masă Cu străvechi volume-n față, cugetând asupra lor, Și pe-o carte cam ciudată ațipii, când deodată O bătaie neașteptată se-auzi ușor-ușor, Cred că, murmurai încet eu, a bătut vreun trecător, Nu-i decât un trecător. Și acum mi-e deslușită iarna cea mohorâtă: Cărbunii, pierind în vatră, nășteau stafii pe podea, Așteptam …

Un vânt de seară aprins sărută cerul la apus şi-i scoate ruji de sânge pe obraji. Trântit în iarbă rup cu dinţii- gândind aiurea-mugurii unui vlastar primavăratic. Îmi zic: „Din muguri amari înfloresc potire grele de nectar” şi cald din temelii tresar de-amarul tinerelor mele patimi