Sunt liber, mi-a murit nevasta!
Pot trage in voie la masea.
Cand ma-ntoarceam fara-o para,
Tipa de sta sa-mi crape teasta.
Un rege nu-i mai fericit;
E soare, e frumos afara…
La fel era si-atunci, in vara,
De ea cand m-am indragostit!
Ca setea asta sa-mi treaca,
Ar trebui sa mi se dea
Vin mult, cam cat ar incapea
In groapa ei; – si nu-i de joaca!
I-am dat branci intr-un put, ba chiar
I-am pravalit apoi in spate
Pietroaiele din ghizduri, toate.
– As vrea s-o pot uita, macar!
De dragu-atator juraminte,
De care nu ne-om dezlega,
Si pentru a ne impaca
Asa, ca-n vremea dinainte,
I-am spus sa iasa pe inserat
In drumul vechi, ferit de luna.
Si a venit! – daca-i nebuna!
– Cam toti suntem buni de legat!
Tot mandra arata la fata,
Desi muncita de corvezi!
Prea o iubeam! si de-asta, vezi,
I-am spus: Desparte-te de viata!
Nu-s inteles, cat de putin,
Din toti betivii, stand la snoave, –
Visat-a vreunu-n nopti bolnave
Sa faca-un giulgiu chiar din vin?
Golanii astia, tari din fire
Cum sunt masinile de fier,
Nicicand, in ierni sau blande veri,
N-au inteles ce-i o iubire,
Cu tot intunecatu-i sbant
Si-alaiul ei dracesc de spaima,
Otravi si lacrimi ce ingaima
Cu zvon de oase si de lant!
– Acum sunt liber – eu, cu mine!
Voi fi diseara mort de beat;
Nepasator si ne-nfricat,
Atunci m-oi tolani, in fine,
Ca un dulau, pe vreun maidan!
Si carul, cu-a lui roate grele,
Impovarat de toate cele,
Vagonul napustit avan
De-mi crapa capul greu de ura,
Sau de ma taie-n doua, eu
Oi rade ca de Dumnezeu,
De Drac sau Cuminecatura