Frumoaso, Ți-s ochii așa de negri încât seara Când stau culcat cu capu-n poala ta Imi pare că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul Din care tainic curge noaptea peste văi, Și peste munți și peste șesuri Acoperind pământul C-o mare de intuneric. Așa-s de negri ochii tai, lumina mea.