Astăzi ziua-ntreagă A tot nins și-a nins. Parcă mai aproape Casele s-au strâns. A-nghețat de-acuma Lacul cel verzui – Luna patinează Pe oglinda lui. Dealul singuratic, Deșteptat de ger, Numără în șoaptă Stelele din cer. Iară pomii poartă Albul iernii strai Și visează dulce Florile de mai…

Afară-i toamnă, frunza împrăştiată, Iar vântul zvârlă-n geamuri grele picuri; Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.   Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nimeni ‘n uşa ta să bată; Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată, Să stai visând la foc, de somn să …

E toamnă, iubite, afară şi-n gând, Sunt frunza ce cade, iar tu-mi eşti pământ; Aştepţi să te-acopăr cu suflet şi dor Şi vrei să fiu iarăşi al toamnei decor. Nu pot azi toamnei să-i fiu o podoabă Căci frunza căzută pe tristul pământ, E arsă de soare, rănită de ploi Ucisă, iubite… de frigul din …

Bun sosit drăguță toamnă Bun sosit la noi Ne-ai lipsit atâta vreme Din grădini ăi din zăvoi . Mere roșii poamă coaptă Multe ne-ai adus Nu uita bogată toamnă Nucile îndeajuns. De pe deal copiii vin Plini de voioșie Ne-ai adus de la vecini Mulți struguri din vie Merele sunt coapte acum Strugurii sunt dulci …

Spune-mi care mama-anume Cea mai scumpă e pe lume? Puii toți au zis de păsări, Zarzarii au zis de zarzari, Peștișorii, de peștoaica, Ursuleții, de ursoaica, Serpisorii, de șerpoaica, Tigrisorii, de tigroaică, Manjii toți au zis de iepe, Firul cepii-a zis de cepe, Nucii toți au zis de nuca, Cucii toți au zis de cuca, …

Bolta şi-a cernit năframa Ca o mamă întristată, Floarea-soarelui pe câmpuri Pleacă fruntea-ngândurată. Zarea-şi picură argintul Pe ovezele de aur, Ostenit, din aripi bate, Ca un vis pribeag, un graur. Codrul cântăreţii-şi culcă, Doarme trestia bolnavă, Dorm doi pui de nevăstuică Sub o brazdă de otavă. S-a oprit trudita moară, Doarme apa la irugă, Răzimat …

Dragă-mi este dragostea bântuită de sprâncene, de sprâncene pământene, lungi, pieziș-răsăritene. Dragă-mi este dragostea, soarele din an în veac, dragostea ce poartă-n ea moarte-ades și-ades un leac. Spune-se că-n holdă coaptă macul îl dezbraci c-o șoaptă. Dragă-mi este dragostea care zice: nu și da. Dragă-mi este dragostea, mare face inima, mare pe cât lumea-zare, mică …

Între doi munţi dimineaţa e o ceaţă uşoară ca un suflet – sufletul oamenilor, înălţându-se atât de sus încât până şi munţii trebuie să se recunoască învinşi.