Dorul meu, Deschide-ţi cartea pecetluită, Şi-ţi răsfiră-n soare, şi-ţi răsfiră-n vânt Paginile-n care, peste-albastru-ţi cânt, Şi-a cernut tăcerea pulberea-i cernită…   Dorul meu, Deschide-ţi cartea pecetluită, Şi mă-nvaţă iarăşi cântul bunei veşti, Să mi-l cânt, cum cântă florile-n fereşti, Oglindită-n geamul larg deschis în soare…   Dorul meu, În suflet mi-a crescut o floare! Apăr-o …

Nu-i o treabă oarecare faptul de-a picta o floare. Cine crede astfel face lucruri strâmbe și sărace, cine spune astfel pune poama rea cu cele bune; cui îi place-așa ceva să se-nghesuie, să ia, zice – ca un lujer stând să-nspice – rezemată la fereastră, Alexandra, fata noastră. Mai întâi și mai-nainte, spuse ea, cătând …

Singurateca ea mă asteapta să-i vin acasa, In lipsa mea ea se gindeste numai la mine, ea cea mai draga si cea mai aleasa dintre roabele sublime. Ei i se face rău de singuratate ea sta si spala tot timpul podeaua până o face de paisprezece carate si tocmai să calce pe dinsa licheaua. Ea …

Copacii albi, copacii negri Stau goi în parcul solitar Decor de doliu funerar … Copacii albi, copacii negri. În parc regretele plâng iar … Cu pene albe, pene negre o pasăre cu glas amar Străbate parcul secular … Cu pene albe, pene negre … În parc fantomele apar … Si frunze albe, frunze negre; Copacii …

Si totusi există iubire Si totusi există blestem Dau lumii, dau lumii de stire Iubesc, am curaj si mă tem. Si totusi e stare de veghe Si totusi murim repetat Si totusi mai cred în pereche Si totusi ceva sa-ntâmplat. Pretentii nici n-am de la lume Un pat, întuneric si tu Intrăm în amor fără …

Octombrie-a lasat pe dealuri Covoare galbene si rosii. Trec nouri de argint în valuri Si cânta-a dragoste cocosii. Ma uit mereu la barometru Si ma-nfior când scade-un pic, Caci soarele e tot mai mic În diametru. Dar pe sub cerul cald ca-n mai Trec zile albe dupa zile, Mai nestatornice si mai Subtile… Întârziata fara …

E toamnă, iubite, afară şi-n gând, Sunt frunza ce cade, iar tu-mi eşti pământ; Aştepţi să te-acopăr cu suflet şi dor Şi vrei să fiu iarăşi al toamnei decor. Nu pot azi toamnei să-i fiu o podoabă Căci frunza căzută pe tristul pământ, E arsă de soare, rănită de ploi Ucisă, iubite… de frigul din …

Dormeau adânc sicriele de plumb, Și flori de plumb și funerar veștmânt— Stam singur în cavou… și era vânt… Și scârțâiau coroanele de plumb. Dormea întors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, și-am început să-l strig— Stam singur lângă mort… și era frig… Și-i atârnau aripele de plumb.